Istoricul clădirii INJ
Un secol de istorie
Strada Serghei Lazo, nr. 1, Chișinău 2004
1913 — prezent
Cronologia clădirii
Planul de dezvoltare a educației primare
La 29 mai 1913, Consiliul Orașului Chișinău a adoptat un plan ambițios de dezvoltare a educației primare. Această decizie istorică a marcat începutul construcției unei clădiri destinate educației copiilor orfani.
Începerea construcției
În mai 1914, a început construcția "Școlii Primare pentru Băieți Nr. 1" și "Școlii Primare pentru Fete Nr. 5" pe strada Nemțească (actuala strada Serghei Lazo). Clădirea a fost concepută special pentru a adăposti copiii orfani ai Primului Război Mondial.
Finalizarea și sfințirea clădirii
La 25 mai 1916, clădirea a fost finalizată și sfințită de Arhiepiscopul Anastasie. Această structură cu două etaje a devenit un refugiu pentru copiii orfani, oferindu-le educație și un cămin.
Orfelinatul "Regina Maria"
Clădirea devine sediul Orfelinatului pentru Copii "Regina Maria". Această instituție avea să marcheze un moment crucial în istoria edificiului, găzduind 70-80 de copii permanent și oferindu-le îngrijire medicală prin medici voluntari. Alexandra Remencu este numită directoare, transformând instituția într-un model european.
Recunoaștere internațională
Comisia Mariei Montessori vizitează orfelinatul și îl declară cel mai bun adăpost pentru copii din Europa. Alexandra Remencu este invitată să prezinte metodologia orfelinatului la un congres al Ligii Națiunilor la Roma, fiind primită în audiență de Papa Pius XI la Vatican.
Perioada sovietică începe
Ocupația sovietică aduce schimbări dramatice. Dumitru Remencu, soțul Alexandrei și un cunoscut publicist, se sinucide la 13 iulie 1940, după două săptămâni de la sosirea sovieticilor, în urma interogărilor NKVD. Orfelinatul este închis, marcând sfârșitul unei ere de aur.
Evacuarea în timpul războiului
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, clădirea este evacuată. Alexandra Remencu lucrează ca soră medicală pentru Crucea Roșie în Găești, România, primind decorația Crucii Roșii Române pentru serviciile sale umanitare.
Facultăți universitare agricole
După război, clădirea găzduiește facultăți ale universității agricole, marcând o nouă etapă în istoria sa educațională, deși într-un context complet diferit.
Editura artistică
Spre sfârșitul perioadei sovietice, clădirea servește ca sediu pentru o editură artistică, adăpostind activități culturale și de publicare.
Înființarea Institutului Național al Justiției
La 8 noiembrie 2006, Institutul Național al Justiției este înregistrat în Registrul de Stat ca entitate juridică, marcând începutul unei noi misiuni pentru această clădire istorică: formarea profesioniștilor din sistemul judiciar.
Inaugurarea oficială a INJ
La 9 noiembrie 2007, are loc ceremonia oficială de inaugurare a Institutului Național al Justiției, cu participarea Președintelui Republicii Moldova, Vladimir Voronin, și a Secretarului General al Consiliului Europei, Terry Davis. Această clădire centenară începe un nou capitol în serviciul justiției și statului de drept.
Figuri istorice marcante
Nadejda Terlețki
Directoare școala primară nr. 5
1870 – necunoscut | Directoare 1917–1925
Educatoare pionieră care a servit ca directoare a Școlii Primare Nr. 5 din 1917 până în 1925. A fost instrumentală în avansarea educației și a colaborat cu figuri culturale la teatru și conferințe publice. Participantă activă la congresele profesorilor din Rusia, cunoscută pentru abilitățile sale oratorice remarcabile. Reședința sa a găzduit redacția publicației Cuvânt moldovenesc.
Dumitru I. Remencu
Publicist și filosof
1895 – 1940
Jurnalist și filosof, originar din Bolgrad, care a contribuit la publicații precum Cuvânt moldovenesc, Viața Basarabiei, Timpul și Astra. Soțul Alexandrei Remencu și intelectual respectat, a avut prietenii cu figuri notabile precum părintele Vasile Țepordei. În urma ocupației sovietice din 1940, a fost supus interogărilor NKVD. S-a sinucis tragic la 13 iulie 1940, fiind considerat de fiul său "un martir" al represiunii sovietice.
Alexandra Remencu
Directoare orfelinatului
1897 – 1959 | Directoare 1929–1940
Născută în Peresecina, județul Orhei, a studiat matematica la Universitatea din Odesa. La vârsta de 32 de ani a fost numită directoare a orfelinatului pentru copii din Chișinău. Sub conducerea sa, instituția a primit recunoaștere internațională pentru abordarea inovatoare în îngrijirea copiilor din familii defavorizate. În 1938, a fost invitată de Maria Montessori să își prezinte munca la un congres al Ligii Națiunilor la Roma și primită în audiență de Papa Pius XI. Copiii o numeau "mama noastră". În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a lucrat ca soră medicală pentru Crucea Roșie în Găești, România, primind decorația Crucii Roșii Române. A murit în 1959, păstrând amintiri despre foștii ei elevi toată viața.
Orfelinat de talie europeană
"Cel mai bun adăpost pentru copii din Europa"
— Maria Montessori, 1938
În perioada interbelică, clădirea de pe strada Marele Voievod Mihai nr. 1 (actuala Serghei Lazo nr. 1) a găzduit un orfelinat excepțional care a câștigat recunoaștere internațională. Sub conducerea Alexandrei Remencu, instituția combina educația academică cu munca practică, atmosfera familială și dezvoltarea intelectuală.
Orfelinatul găzduia permanent 70-80 de copii din familii defavorizate, oferindu-le îngrijire medicală prin medici voluntari și o educație de calitate. Atmosfera era atât de caldă încât copiii o numeau pe Alexandra "mama noastră".
Succesul instituției a fost atât de remarcabil încât în 1938, comisia Mariei Montessori a vizitat orfelinatul și l-a declarat modelul de urmat pentru Europa. Alexandra Remencu a fost invitată să împărtășească metodologia sa la un congres al Ligii Națiunilor la Roma, unde a fost primită în audiență de Papa Pius XI la Vatican.
Femei directoare
Nadejda Terlețki
Directoare școala primară nr. 5
A condus Școala Nr. 5 unde "a participat la congrese ale profesorilor din Rusia" și a demonstrat abilități oratorice remarcabile. A colaborat cu figuri culturale la teatru și conferințe publice, iar reședința sa a găzduit redacția publicației Cuvânt moldovenesc.
Alexandra Remencu
Directoare Orfelinatul "Regina Maria"
A condus grădinița Nr. 17, apoi a devenit directoare a orfelinatului în 1929. Instituția sa a câștigat statutul de model până în 1940 și a fost vizitată de o comisie a Ligii Națiunilor. A prezentat metodologia orfelinatului la un congres la Roma în 1938 și a fost primită în audiență de Papa Pius XI.
Vizită istorică: Comisia Mariei Montessori (1938)
Decorația Crucii Roșii Române (perioada WWII)
Eugenia Fistican
Director Executiv INJ
A servit ca director executiv al INJ începând din 2006, conducând instituția în primii săi ani de formare. Sub conducerea sa, INJ a devenit o instituție respectată de formare în domeniul justiției.
Medalia Meritul Civic (2008)
Titlul onorific "Veteran al Sistemului Judiciar" (2015)
Anastasia Pascari
Director Executiv INJ
(1947–2014) A deținut funcția de director executiv din 2011, câștigând multiple distincții de stat pentru contribuțiile sale la sistemul judiciar și la formarea profesională a magistraților.
Ordinul Gloria Muncii
Medalia Meritul Civic
Diana Scobioală
Director INJ
Profesor universitar și doctor în drept internațional, a servit două mandate ca director al INJ (2015–2020; 2020–2021) înainte de a deveni judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, reprezentând Republica Moldova, în septembrie 2021.
Judecător CEDO reprezentând Republica Moldova (din 2021)
Ecaterina Popa
Director Interimar INJ
Servește în prezent ca director interimar al Institutului Național al Justiției, continuând misiunea de formare a profesioniștilor din sistemul judiciar moldovenesc.
În culisele istoriei
Actualul sediu al Institutului Național al Justiției de pe strada Serghei Lazo nr. 1 (fostă strada Nemțească, ulterior Marele Voievod Mihai) a fost construit inițial în timpul Primului Război Mondial ca orfelinat. Finalizată în 1916, această structură cu două etaje a găzduit două școli separate pentru copiii orfani — una pentru băieți și una pentru fete — abordând criza umanitară creată de război.
Istoria acestei clădiri este întrețesută cu destine umane extraordinare, cu momente de glorie și tragice, cu viziuni educaționale inovatoare și cu schimbări sociale profunde. De la orfelinatul recunoscut internațional la instituția modernă de formare juridică, această clădire a fost martora unui secol de transformări.
Circuitele intelectuale
Clădirea a fost centrul unor cercuri intelectuale remarcabile în Chișinău — educatori și preoți interconectați prin rețele familiale. Publicația Cuvânt moldovenesc își avea redacția în reședința Nadejdei Terlețki, iar Dumitru Remencu contribuia la Viața Basarabiei, Timpul și Astra.
Tragedia anului 1940
Ocupația sovietică a adus sfârșitul unei ere. Dumitru Remencu s-a sinucis la doar două săptămâni după sosirea sovieticilor, în urma interogărilor NKVD. Fiul său, Sergiu, l-a caracterizat drept "un martir", notând că regimul l-ar fi deportat oricum în Siberia. Orfelinatul a fost închis, iar familia Remencu a fost supusă persecuțiilor și dislocării.
Renaștere în era modernă
După decenii de utilizări variate — de la facultăți universitare la editură artistică — clădirea a renăscut în 2006-2007 ca Institutul Național al Justiției. Inaugurarea din 9 noiembrie 2007, cu participarea Președintelui Voronin și a Secretarului General al Consiliului Europei Terry Davis, a marcat începutul unui nou capitol în serviciul justiției și statului de drept.
